Medicația psihiatrică nu te face „legumă” și nici dependent(ă)
Unele dintre cele mai răspândite mituri despre sănătatea mintală sunt acestea: că medicația psihiatrică „te amorțește”, „îți ia personalitatea” sau „te transformă într-o legumă”.
Și, din cauza acestor mituri, mulți oameni amână luni sau ani să ceară ajutor. Își prelungesc suferința pentru că se tem că vor pierde controlul, libertatea și identitatea.
În realitate, lucrurile stau exact invers.
Ce face, de fapt, medicația psihiatrică
Medicația psihiatrică are scopul de a te readuce la tine, varianta echilibrată, funcțională.
Când psihicul este copleșit, corpul și creierul intră în dezechilibru: somnul este perturbat, energia scade, anxietatea crește, gândurile devin mai negre sau mai rapide, iar funcționarea zilnică se îngreunează.
În acest context, antidepresivele, stabilizatorii de dispoziție, antipsihoticele sau anxioliticele nu „controlează” mintea.
Ele reglează procese biologice care susțin psihicul: intensitatea simptomelor scade, iar tu începi să ai din nou spațiu pentru tine, pentru relații, pentru decizii, pentru terapie.
Medicamentele nu fac munca în locul tău.
Dar pot face munca posibilă.
„O să fiu legumă?”
Întrebarea asta o aud des. Și e legitimă.
Ce numesc oamenii „legumă” este, de multe ori, una dintre următoarele:
o doză nepotrivită (prea mare pentru momentul respectiv),
o nepotrivire a medicamentului,
o perioadă de început în care corpul se adaptează,
sau, paradoxal, chiar boala în sine (depresia severă poate amorți mult mai tare decât un tratament corect).
De aceea, tratamentul psihiatric nu înseamnă „iei ceva și gata”.
Înseamnă monitorizare, ajustări, comunicare eficientă medic-pacient, finețe.
Medicația psihiatrică dă dependență?
Dependența, în sensul real al cuvântului, nu este regula în tratamentele prescrise corect și urmărite medical.
Da, există clase de medicamente care cer atenție specială — exemplul clasic sunt benzodiazepinele.
Dar tocmai de aceea se folosesc, ideal, temporar, în doze controlate, cu plan clar: când, cât, de ce și cum se opresc.
Un tratament psihiatric bine condus are un obiectiv simplu: să te stabilizeze, nu să te țină „agățat(ă)”.
De unde vine frica: stigma
Teama că medicația te va „anula” vine, de multe ori, din stigmat.
Din ideea că ar trebui să ne descurcăm singuri. Că „e doar o fază”. Că „mintea se repară cu voință”.
Dar depresia, anxietatea, tulburarea bipolară, tulburarea obsesiv-compulsivă etc. nu sunt semne de slăbiciune.
Sunt afecțiuni medicale care merită tratate cu seriozitate și empatie.
Tratamentul nu este dovada că ești „nebun(ă)”.
Este dovada că alegi să trăiești mai bine.
Concluzia mea, pe scurt
Medicația psihiatrică nu te transformă într-o altă persoană.
În multe cazuri, te ajută să te întorci la tine: la claritate, la energie, la capacitatea de a simți și de a funcționa.
Dacă ai întrebări sau temeri legate de tratament, e ok. Nu trebuie să le porți singur(ă).
Discută-le cu medicul tău psihiatru fiindcă e parte din proces.
