Nu toți simțim „magie” de sărbători. Dacă ești obosit, anxios sau trist, e normal. Hai să vorbim despre limite, familie și suprastimulare.

Dacă ți-e teamă că tratamentul te va schimba, e normal. În postarea asta clarific miturile despre „amorțire” și dependență și explic ce urmărește, de fapt, medicația psihiatrică.

Dependența nu este un viciu și nici o lipsă de voință, ci o soluție psihică la o durere care nu a putut fi conținută altfel. În această postare explic cum înțeleg adicțiile din perspectiva psihiatrică și psihoterapeutică și de ce rușinea și controlul nu duc la vindecare.

Creierul uman nu e un calculator perfect. Deși ne place să credem că gândim rațional, în realitate deciziile noastre sunt influențate de emoții, de experiențe anterioare și de scurtături mentale create pentru a economisi energie. Aceste scurtături se numesc biasuri cognitive și, deși utile uneori, pot distorsiona grav modul în care percepem lumea și pe noi înșine.

Ideațiile reprezintă felul în care gândim, percepem realitatea și dăm sens experiențelor noastre. De la gândirea coerentă până la cea delirantă sau obsesivă, ele oferă o fereastră directă către echilibrul sau tulburarea psihicului uman.

Trăim într-o lume în care cuvântul „nebun” a devenit etichetă. Îl folosim prea ușor și, de multe ori, fără să înțelegem ce înseamnă cu adevărat. În spatele lui se ascunde frica de a fi diferit, de a simți prea mult, de a pierde controlul.

Mulți oameni ajung în cabinet cu aceeași întrebare: „Sunt nebun?” În realitate, nu caută un diagnostic, ci un răspuns mai profund. Vor să știe că durerea lor are un sens, că nu sunt excluși din categoria celor „normali”.